Păpădia-paraşută de Emilia PLUGARU

Obosită rău de tot,

                        Furnicuţa s-a oprit

                        Pe un fir de păpădie

                        Şi un pic a aţipit.

 

                        Bate-un vântuleţ şăgalnic,

                        Păpădia-ncetişor

                        Se dă huţa: na, ni, na,

                        Furnicuţo, somn uşor.

 

                        Se trezeşte furnicuţa:

                        - Ce de bine e să stai

                        Să priveşti spre cerul larg

                        Când afară-i luna mai.

 

                        Deodată, furnicuţa

                        Observă că zboară-n sus.

                        Firul cel de păpădie

                        De la locul lui s-a smuls.

 

                        - Furnicuţo, ţin-te bine

                        Cu lăbuţele de mine,

                        Căci zburăm acum pe ruta

                        Cer-Pământ.......cu paraşuta.

 

sursa:www.povesti-pentru-copii.com

Imparte:
Comentarii 0

Nu sunt comentarii.

CITESTE SI ALTE POEZII

  • Cocoşelul Creastă-Creaţă de Emilia PLUGARU
                           Pe un gard de nuieluşe,                         S-a urcat de dimineaţă        &nb
  • Decembrie
    Poezie de iarnă: Decembrie Vremea rece-i la zenit, Iarnă, bine ai sosit! Nu te lăsa aşteptată, Vino acum, vino îndată! Norii de pe cer grămadă S-aducă multă zăpadă, Fiindcă sunt vremuri geroase. Ne-mbrăcăm cu haine groase. Săn
  • Iarna, cu papuci de gheata
    Iarna de Tiberiu Juganaru Iarna, cu papuci de gheaţă Şi cu tâmplele cărunte, S-a pornit de dimineaţă Lunecând din vârf de munte. Cu alai de-mpărăteasă, Pe drum de mărgăritar, Se prezintă viforoasă Rupând foi din calend
  • Când amintirile… de Mihai Eminescu
    Când amintirile… poezie scrisă de Mihai Eminescu Când amintirile-n trecut Încearca sa ma cheme, Pe drumul lung si cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. Deasupra casei tale ies Si azi aceleasi stele, Ce-au luminat atât de des &
  • Iarna
    Iarna Uite iarna colo-n vale, Ea un fulg în mână are Şi aşteaptă singurică O trăsură frumuşică, Cu care călătoreşte Moş Crăciun, ce dăruieşte Daruri multe şi frumoase; La copii le lasă-n case, Să se bucure şi ei