Păpădia-paraşută de Emilia PLUGARU

Obosită rău de tot,

                        Furnicuţa s-a oprit

                        Pe un fir de păpădie

                        Şi un pic a aţipit.

 

                        Bate-un vântuleţ şăgalnic,

                        Păpădia-ncetişor

                        Se dă huţa: na, ni, na,

                        Furnicuţo, somn uşor.

 

                        Se trezeşte furnicuţa:

                        - Ce de bine e să stai

                        Să priveşti spre cerul larg

                        Când afară-i luna mai.

 

                        Deodată, furnicuţa

                        Observă că zboară-n sus.

                        Firul cel de păpădie

                        De la locul lui s-a smuls.

 

                        - Furnicuţo, ţin-te bine

                        Cu lăbuţele de mine,

                        Căci zburăm acum pe ruta

                        Cer-Pământ.......cu paraşuta.

 

sursa:www.povesti-pentru-copii.com

Imparte:
Comentarii 0

Nu sunt comentarii.

CITESTE SI ALTE POEZII

  • La grădiniţă
    Ieri la grădiniţă, O păpuşă mică Rău m-a supărat: N-a vrut să mănânce, Nici nu s-a jucat. Noi la grădiniţă Venim să-nvăţăm, Nu să facem rele, Nici să ne certăm. Aici avem j
  • Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie de Mihai Eminescu
    Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,                         Ţara mea de glorii,
  • Poezie de iarna pentru copii: Iarna de Vasile Alecsandri
    Poezie de iarnă pentru copii: Iarna de Vasile Alecsandri Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada, Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada; Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi, Raspand
  • Lunile toamnei
    Lunile toamnei Septembrie e prima lună, Cu soare şi vreme bună, Cu struguri copţi în vii Şi şcol deschise pentru copii. Octombrie soseşte imediat, Cu vânt rece pe-nserat. Păsările-ncep să plece, Că le-apucă vremea rece. Noiembrie e ult
  • Când amintirile… de Mihai Eminescu
    Când amintirile… poezie scrisă de Mihai Eminescu Când amintirile-n trecut Încearca sa ma cheme, Pe drumul lung si cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. Deasupra casei tale ies Si azi aceleasi stele, Ce-au luminat atât de des &