Când amintirile… de Mihai Eminescu

Când amintirile… poezie scrisă de Mihai Eminescu

Când amintirile-n trecut
Încearca sa ma cheme,
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies
Si azi aceleasi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduiosarii mele.

Si peste arbori rasfirati
Rasare blânda luna,
Ce ne gasea îmbratisati
Soptindu-ne-mpreuna.

A noastre inimi îti jurau
Credinta pe toti vecii,
Când pe carari se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor
În noapte sa se stânga,
Când valurile de izvor
N-au încetat sa plânga,

Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-ti,
Când ochii tai, tot înca mari,
Se uita dulci si galesi?
 

Imparte:
Comentarii 0

Nu sunt comentarii.

CITESTE SI ALTE POEZII

  • Iarna
    Iarna Uite iarna colo-n vale, Ea un fulg în mână are Şi aşteaptă singurică O trăsură frumuşică, Cu care călătoreşte Moş Crăciun, ce dăruieşte Daruri multe şi frumoase; La copii le lasă-n case, Să se bucure şi ei
  • Pisoiul miaunel
    Miaunel Miaunel e un pisoi Cu pernuţe la lăbuţe,
  • Gândăcelul de Emilia PLUGARU
                           Un gândăcel e mititel,                         Dar gândăcelului îi pare      &n
  • Decembrie
    Poezie de iarnă: Decembrie Vremea rece-i la zenit, Iarnă, bine ai sosit! Nu te lăsa aşteptată, Vino acum, vino îndată! Norii de pe cer grămadă S-aducă multă zăpadă, Fiindcă sunt vremuri geroase. Ne-mbrăcăm cu haine groase. Săn
  • Omul nostru de zapada
    Poezie de iarnă pentru copii: Omul de zăpadă La-nceput un bulgăre Mic şi alb ş-un ţurţure