Când amintirile… de Mihai Eminescu

Când amintirile… poezie scrisă de Mihai Eminescu

Când amintirile-n trecut
Încearca sa ma cheme,
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies
Si azi aceleasi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduiosarii mele.

Si peste arbori rasfirati
Rasare blânda luna,
Ce ne gasea îmbratisati
Soptindu-ne-mpreuna.

A noastre inimi îti jurau
Credinta pe toti vecii,
Când pe carari se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor
În noapte sa se stânga,
Când valurile de izvor
N-au încetat sa plânga,

Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-ti,
Când ochii tai, tot înca mari,
Se uita dulci si galesi?
 

Imparte:
Comentarii 0

Nu sunt comentarii.

CITESTE SI ALTE POEZII

  • Moş Ene de Emilia PLUGARU
                            A venit Moş Ene                         Lângă perna mea:         
  • Gargarita
    Gărgăriţa Într-o bună dimineaţă Iată, s-a trezit la viaţă Gărgăriţa somnoroasă, Fiindcă-a stat în iarba deasă! Singură şi plictisită, Gărgăriţa cea vestită S-a gândit c-ar fi mai bine Să meargă pe la vecine.
  • Gândăcelul de Emilia PLUGARU
                           Un gândăcel e mititel,                         Dar gândăcelului îi pare      &n
  • Omul nostru de zapada
    Poezie de iarnă pentru copii: Omul de zăpadă La-nceput un bulgăre Mic şi alb ş-un ţurţure
  • Uite că de-acum e iarnă!
    Iarnă Uite că de-acum e iarnă!... Fulgi de nea vin să se-aştearnă; La pădure, la prisacă, În livadă, în răstoacă, Pe costişe, pe toloacă,