Fabula Ochii si nasul de Gheorghe Asachi

Ochii şi nasul

                        Urma ceartă dineoare între ochi ş-un nas vecin,

                        Cui din doi, după dreptate, ochelarii se cuvin?

                        Advocat se făcu limba şi pe nas îl apăra,

                        Iar urechea, prezidentul, a ei ziceri asculta.

                        Atunci limba, cu talent,

                        Au zis către prezident:

                        Dreaptă pleacă-ni, ureche,

                        Să auzi dovezi o mie,

                        Prin înscris şi mărturie,

                        Cum de epoca cea veche

                        Neam de nas, tot necurmat,

                        Ochelarii au purtat

                        Şi-i să cade ca moşie

                        Trecută-n paragrafie.

                        O comisie de mazili,

                        Rânduită chiar pe nas,

                        Au găsit între movili

                        Brazda ce-ochelarii au tras.

                        Tribunalul va ierta,

                        Se pot pilde arăta:

                        Faţa dacă ar fi rămas

                        De-ntâmplări să n-aibă nas,

                        Cine ar fi acel măgar

                        Ca să poarte ochelari?

                        Din aceste, lămurit,

                        După legi am dovedit

                        Cum că pentru nas anume

                        Ochelarii s-au urzit,

                        Ş-ochelarilor în lume

                        Post pe nas s-au rânduit!

 

                        La această limbuţie

                        Bravo-n sală au răsunat,

                        Iar nasul de bucurie

                        De trei ori au strănutat.

                        Dar ghibace a noastră limbă

                        A ei sistemă o schimbă

                        Şi chiar pentru altă parte

                        Paragrafuri tot din carte

                        Aşa venerate au scos

                        Că au dovedit pe dos,

                        Fără nici un pic favor,

                        Nici prepus de strâmbătate,

                        Cum că ochii au dreptate

                        Peste ochelarii lor.

                        Dar urechea, care-n faptă

                        A limbii au înţeles

                        Mituirea în proces,

                        Hotărârea-ncheie dreaptă:

                        Nasul drit de proprietar

                        Aibă peste ochelari,

                        Ochii se vor mărgini

                        Prin ii numai a privi.

Imparte:
Comentarii 0

Nu sunt comentarii.