Fabula: Vulpea si strugurii de Jean de la Fontaine

Vulpea şi strugurii

 Pribeagă şi lihnită

 De foame, dă de-o vie

  Cu nişte struguri rumeni, frumoşi,

 De razachie.

 

Ciorchinii-s plini şi vulpea,

De sine înţeles,

 Ar fi mâncat cu poftă

Şi nici n-ar fi ales...

 

Dar la-ndemâna labei

O-mpiedică s-ajungă

Până la ei zăbreaua ulucilor, prea lungă,

Şi ghimpii-n care gardul e prins şi împletit;

Ciorchinele-i aproape de bot; s-a tot sucit,

 S-a ridicat: se-nţeapă

Şi-i lasă gura apă...

 

 - Ce struguri verzi şi acri, oftează,

Nu-s de teapă!

Şi-s prea cruzi...

Mie, ce-mi place-i gustul de stafidă,

Nu-mi strepezesc eu dinţii cu această aguridă...

Imparte:
Comentarii 0

Nu sunt comentarii.