Unde s-a nascut neamul romanesc?

ÎNCEPUTURILE
Neamul românesc s-a născut în jurul Transilvaniei.

Savanţii din veacul trecut le-au numit pe acele popoare "indo-europene" fiindcă au împânzit spre apus Europa întreagă ş iau ajuns spre miazăzi şi răsărit până în India.


Acum vreo 4 000 - 5 000 de ani, pornind de pe teritoriul unde se află acum Bielorusia, Ucraina de vest şi Polonia, s-au urnit cu încetul, însă într-un elan neînfrânat, nişte seminţii vorbind aceeaşi limbă, care au ajuns să stă-pânească cu vremea întregul nostru continent.

Nu erau de o singură rasă (adică, în termeni de antropologie, nu aparţineau cu toţii aceluiaşi tip fizic). S-a crezut, în secolul trecut, că indo-europenii, la origine, semănau toţi cu scandinavii de azi, că erau înalţi, blonzi şi cu craniul do-licocefal, adică, văzut de sus, oval ca un ou. Era o concepţie greşită: indo-europeana a fost doar o limbă. Arheologia a adus dovada că în leagănul originar s-au aflat fel de fel de popoare care, trăind de mii de ani împreună sau în vecinătate, au ajuns să vorbească aceeaşi limbă. Şi din seminţiile acestea de limbă indo- europeană, care s-au revărsat în valuri succesive, şi la intervale câte-odată mari, asupra aproape toate popoarele care trăiesc astăzi în Europa.
 

Zic aproape toate, fiindcă au rămas mici nuclee neschimbate dinaintea venirii indo- europenilor, iar după aceştia au mai venit câteva popoare de limbă diferită. Care sunt acestea din urmă? De pildă finlandezii, estonienii, ungurii şi turcii. Iar dinainte de indo-europeni cine a mai rămas? După limbă ar fi doar bascii, care formează şi astăzi un grup etnic compact în nord-vestul Spaniei şi sud-vestul Franţei. Unii antropologi susţin că şi Sicilia ar fi majoritar populată cu seminţii anterioare valului indo-european; sicilienii au adoptat însă limba do- minatorilor romani, şi n-a rămas nici o urmă a vreunei limbi anterioare idiomurilor indo- europene.
 

Sursa: O SCURTĂ ISTORIE A ROMÂNILOR POVESTITĂ CELOR TINERI de
NEAGU DJUVARA

Imparte:
Comentarii 0

Nu sunt comentarii.

CITESTE SI ALTE POEZII

  • Decembrie
    Poezie de iarnă: Decembrie Vremea rece-i la zenit, Iarnă, bine ai sosit! Nu te lăsa aşteptată, Vino acum, vino îndată! Norii de pe cer grămadă S-aducă multă zăpadă, Fiindcă sunt vremuri geroase. Ne-mbrăcăm cu haine groase. Săn
  • Răţuşca cea curioasă de Emilia PLUGARU
                          O răţuşcă a ieşit           
  • Lunile toamnei
    Lunile toamnei Septembrie e prima lună, Cu soare şi vreme bună, Cu struguri copţi în vii Şi şcol deschise pentru copii. Octombrie soseşte imediat, Cu vânt rece pe-nserat. Păsările-ncep să plece, Că le-apucă vremea rece. Noiembrie e ult
  • La grădiniţă
    Ieri la grădiniţă, O păpuşă mică Rău m-a supărat: N-a vrut să mănânce, Nici nu s-a jucat. Noi la grădiniţă Venim să-nvăţăm, Nu să facem rele, Nici să ne certăm. Aici avem j
  • Poezie cu Bradul de Craciun
    Poezie de iarnă pentru copii: Bradule, cetină sfântă   Bradule, cetină sfântă, Lum