Unde s-a nascut neamul romanesc?

ÎNCEPUTURILE
Neamul românesc s-a născut în jurul Transilvaniei.

Savanţii din veacul trecut le-au numit pe acele popoare "indo-europene" fiindcă au împânzit spre apus Europa întreagă ş iau ajuns spre miazăzi şi răsărit până în India.


Acum vreo 4 000 - 5 000 de ani, pornind de pe teritoriul unde se află acum Bielorusia, Ucraina de vest şi Polonia, s-au urnit cu încetul, însă într-un elan neînfrânat, nişte seminţii vorbind aceeaşi limbă, care au ajuns să stă-pânească cu vremea întregul nostru continent.

Nu erau de o singură rasă (adică, în termeni de antropologie, nu aparţineau cu toţii aceluiaşi tip fizic). S-a crezut, în secolul trecut, că indo-europenii, la origine, semănau toţi cu scandinavii de azi, că erau înalţi, blonzi şi cu craniul do-licocefal, adică, văzut de sus, oval ca un ou. Era o concepţie greşită: indo-europeana a fost doar o limbă. Arheologia a adus dovada că în leagănul originar s-au aflat fel de fel de popoare care, trăind de mii de ani împreună sau în vecinătate, au ajuns să vorbească aceeaşi limbă. Şi din seminţiile acestea de limbă indo- europeană, care s-au revărsat în valuri succesive, şi la intervale câte-odată mari, asupra aproape toate popoarele care trăiesc astăzi în Europa.
 

Zic aproape toate, fiindcă au rămas mici nuclee neschimbate dinaintea venirii indo- europenilor, iar după aceştia au mai venit câteva popoare de limbă diferită. Care sunt acestea din urmă? De pildă finlandezii, estonienii, ungurii şi turcii. Iar dinainte de indo-europeni cine a mai rămas? După limbă ar fi doar bascii, care formează şi astăzi un grup etnic compact în nord-vestul Spaniei şi sud-vestul Franţei. Unii antropologi susţin că şi Sicilia ar fi majoritar populată cu seminţii anterioare valului indo-european; sicilienii au adoptat însă limba do- minatorilor romani, şi n-a rămas nici o urmă a vreunei limbi anterioare idiomurilor indo- europene.
 

Sursa: O SCURTĂ ISTORIE A ROMÂNILOR POVESTITĂ CELOR TINERI de
NEAGU DJUVARA

Imparte:
Comentarii 0

Nu sunt comentarii.

CITESTE SI ALTE POEZII

  • Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie de Mihai Eminescu
    Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,                         Ţara mea de glorii,
  • Iarna
    Iarna Uite iarna colo-n vale, Ea un fulg în mână are Şi aşteaptă singurică O trăsură frumuşică, Cu care călătoreşte Moş Crăciun, ce dăruieşte Daruri multe şi frumoase; La copii le lasă-n case, Să se bucure şi ei
  • Lunile toamnei
    Lunile toamnei Septembrie e prima lună, Cu soare şi vreme bună, Cu struguri copţi în vii Şi şcol deschise pentru copii. Octombrie soseşte imediat, Cu vânt rece pe-nserat. Păsările-ncep să plece, Că le-apucă vremea rece. Noiembrie e ult
  • Iarna, cu papuci de gheata
    Iarna de Tiberiu Juganaru Iarna, cu papuci de gheaţă Şi cu tâmplele cărunte, S-a pornit de dimineaţă Lunecând din vârf de munte. Cu alai de-mpărăteasă, Pe drum de mărgăritar, Se prezintă viforoasă Rupând foi din calend
  • Când amintirile… de Mihai Eminescu
    Când amintirile… poezie scrisă de Mihai Eminescu Când amintirile-n trecut Încearca sa ma cheme, Pe drumul lung si cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. Deasupra casei tale ies Si azi aceleasi stele, Ce-au luminat atât de des &